”La răscruce de vânturi” de Emily Brontë - rezumat și impresii despre carte


”La răscruce de vânturi” de Emily Brontë, fotografii coperți, prelucrare în Canva

Există cărți pe care le citești o dată și apoi le uiți, și există cărți care te urmăresc zile în șir, ca vântul care bate fără oprire peste un deal pustiu. ”La răscruce de vânturi” face parte din a doua categorie. Este o poveste despre dragoste și răzbunare, despre ce poate face durerea cu un om și despre cât de greu se rup lanțurile pe care ni le punem singuri, iar ea a fost scrisă în urmă cu aproape două sute de ani de o tânără retrasă, care abia a apucat să își vadă romanul tipărit.

Am ales să îți povestesc despre această carte pentru că merită redescoperită, chiar și de către cei care au citit-o în adolescență și au rămas cu impresii amestecate. Unii o îndrăgesc pentru o viață, alții o pun deoparte cu un gust amar, dar aproape nimeni nu rămâne indiferent. Dacă te numeri printre cei care încă n-au deschis-o, sper ca subiectele abordate mai jos să îți stârnească cel puțin curiozitatea.

În rândurile următoare vom face cunoștință cu autoarea, aflăm câteva detalii despre carte, parcurgem pe scurt povestea (cu avertisment la spoilere, să nu îți stric surpriza!) și împărtășim câteva gânduri personale. Pregătește-ți o cană de ceai cald și hai să pornim împreună spre Yorkshire.

Cuprins

  1. Cum o cunoaștem pe autoarea Emily Brontë
  2. Despre cartea ”La răscruce de vânturi” de Emily Brontë
  3. Rezumat
  4. Perspective sau reflecții personale asupra cărții
  5. Invitație la lectură

Cum o cunoaștem pe autoarea Emily Brontë

Emily Jane Brontë s-a născut la 30 iulie 1818, în Thornton, în nordul Angliei, într-o familie cu șase copii. Tatăl ei, Patrick Brontë, era un pastor de origine irlandeză, iar când Emily era mică s-au mutat la Haworth, un sat înconjurat de dealuri, unde familia a locuit în casa parohială. Mama sa a murit devreme, iar cei mici au fost crescuți de o mătușă, Elizabeth Branwell. Au urmat și alte pierderi: cele două surori mai mari, Maria și Elizabeth, au murit în copilărie. Poate că tocmai de aceea cei patru frați rămași, Charlotte, Branwell, Emily și Anne, s-au apropiat atât de mult și s-au refugiat în lumea imaginației.

Copiii inventau împreună regate și personaje și le dădeau viață în caiete mici, scrise cu litere minuscule. Emily și sora ei Anne au creat un ținut imaginar numit Gondal, despre care Emily a scris poezii toată viața. Era o fire timidă, tăcută și foarte independentă, atașată de mlaștinile și de dealurile din jurul casei, pe care le străbătea ore întregi, adesea însoțită de câinele ei. A încercat să trăiască departe de acasă, inclusiv o perioadă la Bruxelles, alături de Charlotte, dar s-a întors repede, pentru că acolo unde îi era sufletul, acolo era și liniștea ei.

În 1846, cele trei surori și-au publicat poeziile într-un volum comun, sub pseudonime masculine: Currer, Ellis și Acton Bell. Emily a fost Ellis. Volumul a trecut aproape neobservat, însă surorile nu s-au dat bătute. Anul următor, în decembrie 1847, a apărut ”La răscruce de vânturi”, singurul roman al lui Emily Brontë, semnat tot cu numele Ellis Bell. Reacțiile criticilor nu au fost uniforme: unora povestea li s-a părut prea dură, prea sălbatică pentru preferințele de lectură din acea epocă.

Emily Brontë s-a stins din viață la 19 decembrie 1848, la doar 30 de ani, răpusă de tuberculoză. N-a mai apucat să afle ce loc va ocupa romanul ei în literatura lumii. Sora ei Charlotte a publicat mai târziu o ediție îngrijită a cărții și a dezvăluit adevărata identitate a autorilor ascunși în spatele numelor Bell. Cu timpul, romanul a fost reevaluat și a ajuns să fie considerat unul dintre cele mai puternice și mai originale din literatura engleză.

Despre cartea ”La răscruce de vânturi” de Emily Brontë

Datele de identificare ale cărții:

  • Titlul cărții: La răscruce de vânturi
  • Titlul original: Wuthering Heights
  • Autoarea: Emily Brontë (publicată inițial sub pseudonimul Ellis Bell)
  • Prima apariție: decembrie 1847, Londra
  • Gen literar: roman clasic, literatură engleză (influențe gotice și romantice)
  • Editura: [completează]
  • Traducerea: [completează]
  • Localitatea: [completează]
  • Anul apariției ediției tale: [completează]
  • Numărul de pagini: [completează]
  • ISBN: [completează]

Prima pagină a poveștii ne introduce în nordul Angliei, într-un colț izolat unde vântul pare să aibă ultimul cuvânt. Titlul original vine de la numele fermei Wuthering Heights, un cuvânt dialectal care sugerează furtunile și rafalele ce lovesc locul. De aici și titlul românesc, ”La răscruce de vânturi”, care surprinde foarte bine atmosfera de singurătate și de nesiguranță a locului.

Romanul are o construcție neobișnuită. Povestea ne este spusă prin ochii unui chiriaș, domnul Lockwood, care ascultă relatarea menajerei Nelly Dean, iar aceasta, la rândul ei, redă întâmplări la care a fost martoră de-a lungul a două generații. Povestiri în povești, perspective care se întretaie, așa încât uneori ne întrebăm cât de credibilă e povestitoarea și cât adaugă ea din propria viziune.

Subiectele sunt dintre cele valabile în toate timpurile: iubirea posesivă, răzbunarea, diferențele de clasă socială, violența ce se transmite din generație în generație, contrastul dintre natura sălbatică și civilizație. Nu este o carte ușoară și nici o poveste de dragoste în sens clasic. Este mai degrabă o poveste despre cât de adânc poate răni o iubire neîmplinită și cât de departe pot merge oamenii când sunt stăpâniți de resentimente.

Rezumat

Atenție, urmează detalii despre acțiune! Dacă preferi să descoperi singur povestea, sari direct la reflecțiile personale.

Într-o iarnă, domnul Lockwood închiriază conacul Thrushcross Grange și își vizitează proprietarul, un bărbat sever și neprietenos pe nume Heathcliff, care locuiește la ferma Wuthering Heights, aflată în apropiere. Surprins de atmosfera apăsătoare din casă, Lockwood află de la menajera Nelly Dean istoria locului și a celor care au trăit acolo.

Totul pornește cu mulți ani în urmă. Stăpânul fermei, domnul Earnshaw, aduce acasă dintr-o călătorie la Liverpool un copil orfan, cu pielea închisă la culoare și fără familie, pe care îl numește Heathcliff. Fiica lui, Catherine, se leagă de băiat și devin nedespărțiți, hoinărind pe dealuri. Fiul său, Hindley, îl privește însă cu gelozie. Când tatăl moare, Hindley devine stăpân și îl transformă pe Heathcliff într-un simplu slujitor, umilit și disprețuit.

Catherine este însă atrasă și de lumea mai rafinată a familiei Linton, vecinii de la Thrushcross Grange. Ajunge să accepte cererea în căsătorie a lui Edgar Linton, un tânăr blând și bogat, deși simte că inima ei îi aparține lui Heathcliff. Fără să audă toată discuția, Heathcliff pleacă în noapte din casă, rănit de cuvintele ei despre diferența dintre el și fiul familiei Linton.

După câțiva ani, el se întoarce înstărit și hotărât să se răzbune. Își ațintește ura asupra celor care l-au umilit și asupra urmașilor lor. Își atinge scopurile pas cu pas: obține controlul asupra fermei Wuthering Heights, se căsătorește cu Isabella, sora lui Edgar, și îi face viața un calvar, iar tensiunile dintre el, Catherine și Edgar duc la un deznodământ tragic pentru Catherine, care moare după nașterea fiicei sale, pe care o cheamă tot Catherine.

Răzbunarea lui Heathcliff nu se oprește aici. Îi îndepărtează pe cei din jur de bunăstare și de educație, îl crește pe Hareton, fiul lui Hindley, ca pe un necioplit, și o forțează pe tânăra Cathy să se căsătorească cu propriul său fiu bolnăvicios, ca să pună mâna pe moșiile familiei. Dar răzbunarea nu îi aduce pacea sperată. Heathcliff se stinge treptat, tot mai absent, bântuit de amintirea Catherinei.

Finalul aduce, totuși, o rază de lumină. Cathy și Hareton, doi tineri care au suferit din cauza aceluiași om, învață să se înțeleagă și se îndrăgostesc, iar viitorul lor sugerează că ciclul urii poate fi, în sfârșit, încheiat. Lockwood se întoarce în zonă și privește mormintele de lângă biserică, iar liniștea de acolo spune mai mult decât toate cuvintele rostite până atunci.

Perspective sau reflecții personale asupra cărții

Când am primit această carte, am primit și impresia că personajele sunt greu de iubit. Catherine e capricioasă, Heathcliff e crud, iar Hindley, fratele Catherinei, sfârșește prin a deveni propriul lui dușman. Citind-o însă, eu i-am îndrăgit pe eroii principali și mi-a plăcut povestea lor de dragoste. Mi s-a părut atât de incitantă încât nu am putut lăsa cartea din mână la prima citire și nici nu m-am putut abține să nu o recitesc la diferite vârste. 

Am înțeles faptul că autoarea nu ne cere să iubim personajele, ci să le înțelegem, să vedem cum se naște cruzimea din durerea respingerii și a iubirii neîmpărtășite. Cea mai mare lecție pe care am desprins-o este legată de cât de mult poate să ne rănească ceea ce nu iertăm. Heathcliff își petrece viața hrănindu-și ura și, în loc să se simtă eliberat, pare tot mai gol pe dinăuntru. 

Am desprins din această poveste ideea că, deși materializarea dorinței de răzbunare tinde spre satisfacție, rareori reușește să o aducă, ci, mai degrabă, îl macină din interior și îl distruge lent dar sigur pe cel ce urmărește obsesiv să se răzbune. Poate de aceea finalul, cu cei doi tineri care aleg să se înțeleagă, mi s-a părut cea mai frumoasă parte a poveștii.

Mi-a plăcut mult și felul în care natura este aproape un personaj. Dealurile bătute de vânt, ceața, iarna care vine peste casă, crengile copacului care bat noaptea în geam sunt oglinda stărilor sufletești ale eroilor. Dacă ai citit și tu cartea, îți propun să observi cum se schimbă peisajul odată cu starea sufletească a personajelor.

Am rămas cu câteva întrebări care merită discutate: oare Heathcliff este un personaj negativ sau, mai degrabă, o victimă care a devenit călău? Putea Catherine să aleagă altfel? Și cât de mult îi influențează pe oameni mediul în care cresc? Nu cred că există răspunsuri unice, iar tocmai de aceea povestea din această carte poate fi de actualitate și în zilele noastre, iar cartea este cumpărată și acum, după atâția ani.

”La răscruce de vânturi” de Emily Brontë nu pare o lectură potrivită pentru orice stare de spirit. Are pasaje mai dure, dialoguri cu replici mai tari uneori și momente apăsătoare. Dacă ești în căutarea unei povești liniștite, poate că nu aceasta este cartea potrivită pentru seara de liniștită pe care ți-o voi sugera în continuare. Dar dacă îți dorești să citești o poveste intensă, care să îți dea de gândit, atunci ”La răscruce de vânturi” este alegerea perfectă.

Invitație la lectură

Dacă încă nu ai citit cartea ”La răscruce de vânturi” care a fost scrisă de Emily Brontë, atunci te invit să îi dai o șansă. Petrece o seară liniștită cufundându-te într-un fotoliu comod, cu un ceai cald, cu telefonul neglijat într-o altă cameră. Dă frâu liber imaginației și permite-ți să îi urmărești pe Catherine și pe Heathcliff pe dealurile din Yorkshire. Dacă ai mai citit-o demult, poate că, recitind-o acum, vei putea să o privești cu alți ochi, pentru că impresia lăsată de carte se schimbă odată cu cititorul ei, cu dispoziția de moment, cu vârsta și experiența de viață a acestuia.

Poți găsi romanul în librării, în biblioteci sau în format electronic, în diferite ediții și traduceri. Este un titlu clasic, care merită să aibă un loc în biblioteca oricărui iubitor de lectură. O poți recomanda apoi și prietenilor, sau o poți dărui cuiva drag care apreciază poveștile de dragoste cu încărcătură emoțională.

Îți mulțumesc pentru că vizitezi acest blog și pentru timpul acordat citirii acestui blog post! Sper să găsești aici informațiile pe care le căutai și să te întorci cu plăcere.

Acum te rog eu ceva, ca să ne inspirăm unii pe alții: care este ultima carte bună pe care ai citit-o? Scrie-mi în comentarii titlul și, dacă ai disponibilitate, scrie  câteva cuvinte și despre motivele pentru care ți-a plăcut. Poate că tocmai recomandarea ta va fi următoarea lectură a unui alt cititor al blogului. Aștept cu drag să aflu ce citești tu!

Comentarii